close
Avanpost Adventure

La Marea Neagră prin țări străine (2)

Ziua a doua – Tăcerea porcilor 

Sunt obișnuit să adorm la ore târzii, de multe ori mă duc la culcare când vecinii mei de-abia se trezesc. E aproape miezul nopții iar eu mă uit în larg căutând cu privirea alte vapoare. Poate unul mai rapid, un fast ferry. Vaporul nostru înaintează cu 20 km/h. În partea din spate a vasului sunt “cazați” porcii. De fapt greșisem, sunt patru TIR-uri cu porci. Simfonia pe care o fac, cu greu poate fi reprodusă. Guiță pe toate tonurile posibile. S-ar potrivi (adaptată) replica lui Anthony Hopkins din “Tăcerea mieilor”:

“- Guys, did the pigs stop screaming?”

Timp de trei zile îi voi auzi zilnic. Încerc să mă obișnuiesc cu ideea.

IMG-20150804-WA0009

Surprinzător, m-am trezit foarte fresh. Tangajul vaporului a început să se accentueze. De fapt el ne-a trezit pe fiecare, pe rând. Un călător mai îndrăzneț și-a scos salteaua pe punte. Probabil n-a mai suportat umezeala din cabine. Dormea fără nicio problemă, nu-l deranja nimic, nici măcar “muzica” porcilor. Atmosfera e atât de umedă încât am transpirat instant pe puntea vaporului. Din instinct scot telefonul din buzunar, No signal. Forțez și îmi încerc norocul, “manual carrier search”, Vodafone TR, Turkcell și Avea. Încerc fără succes să mă conectez la una dintre ele. E clar, telefonul recepționeaza semnalul dar nu se poate conecta. Dezamagit, fac câteva poze și mă îndrept spre sala de mese. Urmează micul dejun.

IMG-20150731-WA0019

Dacă n-ați fost niciodată într-o tabără, încercați o astfel de călătorie. Ceai, pâine, unt, roșii, câteva felii de salam, o felie de cașcaval și puțin gem. Totul aranjat cu artă pe-o farfurie îngălbenită de trecerea timpului. Până și decorul te aruncă în acea perioadă. Unele lucruri parcă nu se schimbă niciodată. Poftă bună.

IMG-20150804-WA0012

Am petrecut câteva clipe pe puntea vasului admirând răsăritul. Ceva îmi spune că arată altfel, parcă nu e la fel cu cel din Vama Veche. Vântul și porcii sunt cei mai gălăgiosi parteneri de călătorie, apoi copiii celor doua familii de bulgari. Afurisții ăștia mici n-au pic de astâmpăr. Suntem aproape toate națiile din jurul Mării Negre pe acest vapor: români, bulgari, georgieni, ruși. Încă n-am identificat turci și ucrainieni.

Igor, băiatul unui fost ambasador rus la Teheran, le-a dezvăluit Alexei și lui Cristi motivul călătoriei lui cu acest vapor. În cala vaporului se odihnea o adevărată bijuterie auto. Alexa caută un loc bun de citit pe vas și-l găsește pe singurul bancă la umbră, lângă Igor. Nerăbdător să-și spună povestea, pune repede o întrebare de complezență (“Do you read for pleasure or for work?”), după care îi explică: lucrează pentru o companie rusească, sprijinită financiar de un mare investitor rus, care tocmai a terminat prototipul unei mașini de cursă de formula 3, el fiind unul dintre ingineri. “Yes, people think there is no science in Russia anymore, but we do quite good for ourselves,” îi explică el într-o engleză perfectă, cu accent britanic. Călătorește, împreună cu un coleg, în Georgia, ca să poată testa mașina în valoare de 1 milion de euro undeva lângă Tbilisi, pe un circuit, ferit de ochii publicității, dornică, după spusele lui, să-i vadă eșuând.

“Do you want to see it?”, întreabă el. “Sure,” îi răspund Cristi și Alexa, și împreună, coboară în cala întunecată și fără oxigen. Cu telefoanele mobile își luminează calea până la remorca pe care Igor o deschide, radiind de mândrie personală și națională. Mașina arată într-adevăr impresionat, îmbinările sunt perfecte, detaliile tehnice pe care Igor se chinuie să le explice par și ele competitive. Fac câte poze și se întorc pe punte, continuând o discuție în care Igor elogiază natura umană și rezultate ei, din orice țară ar veni și orice culoare de piele ar avea.

Am dormit, mult, mult prea mult față de cât dorm în mod normal. Mesele pe vas sunt respectate cu strictețe, așa că somnul rămâne varianta cea mai bună dacă nu ai chef de socializare. Ziua trece mult mai greu pe vapor, orele se scurg infinit mai lent, iar minutele par a fi fără de sfârșit.

N-am să vă povestesc prea mult despre masa de prânz: o supă cu mult Delikat, o pulpă de pui la grătar cu orez simplu și-un desert autentic bulgăresc. Îmi place ospătarul, un domn care schițează o proastă dispoziție tot timpul, dar de la care am obținut acordul să folosim congelatorul vasului și de câte ori avem nevoie gheață pentru suc. Ba mai mult, ne-a oferit contra modicei sume de 1,5 € câte o doză de bere, ospitalitate balcanică, ca-ntre popoarele vecine și prietene.

IMG-20150803-WA0002

Evrika!!! Am prins turcii. Cred că niciodată nu i-am iubit mai mult pe turci ca acum. Navigând de-a lungul coastei Turciei am prins semnal 3G de la Turkcell. Facebook, Instagram, Whatsapp, email, pe toate le-am deschis. Fire altruistă, am creat și-un hotspot pentru Cristi și Alexa. Doar nu era să mă bucur singur de realitatea virtuală. Deși eram înconjurat doar de apele calme ale Mării Negre mă simțeam ancorat în civilizație. Aparent doar, pentru că la fel de spontan cum a apărut, semnalul 3G a și dispărut. M-am întors din scurta călătorie virtuală, înapoi, în liniștea tulburată doar de guițatul porcilor și vuietul din ce în ce mai slab al vântului. Parcă liniștea se așternea în asfințit. Au tăcut și porcii.
Soarele, obosit și el de atâta strălucire, s-a coborât lin în orizontul îndepărtat al mării. Se înoptase.

IMG-20150804-WA0000

Colegii prahoveni de călătorie ni s-au alăturat la mica noastră șuetă. Monopolizasem una dintre băncuțe. Devenise un mic teritoriu românesc chiar dacă nava era sub pavilion bulgar. Româna era a doua limbă oficială la bordul vasului Sevastopolia.

Am aflat că Andrei si Dana s-au întors recent din Spania, unde au locuit mai bine de zece ani, atrași de mirajul câștigului rapid. Cineva le oferise 9.000 € pentru transporturi de marfă cu TIR-ul pe ruta Germania – Georgia. Poveștile despre șederea lor în Spania și munca prin toată Europa au fost deliciul serii. Andrei a transportat de-a lungul carierei lui de tirist de la portocale la eoliene, de la cisterne de benzină la structuri de poduri pentru autostrăzi, de la dopuri de pet-uri la diverse echipamente pentru NATO. Soția i s-a alăturat recent în aceasta fenomenală construire a Europei. Știți reclama Petrom-ului cu “Țara lui Andrei”, aici putem vorbi linistit de “Europa lui Andrei”, ba chiar mai mult. Din Maroc în Belarus, din Scoția în Italia, din Portugalia în Iran, din Germania în Georgia, Andrei a străbătut sute de mii de kilometri în cabina TIR-ului său pe care cu mândrie îl numește, “prima lui casă”.

Va urma.

Autor: Ovidiu Bonyhai
Fotografii: Ovidiu Bonyhai

 

The author Alex