close
Avanpost

Intoarcerea acasa

Totul a inceput cu o rutina ucigatoare de suflet. Apoi cu niste accidente ale unor prieteni de-ai mei pe care i-am vazut cu picioarele rupte sau si mai rau, pentru ultima oara. Multi ani si multi kilometri au insemnat si multe lucruri vazute. Cu toate ca tinem minte doar lucrurire frumoase, in mintea noastra se ascund si lucruri pe care mai bine nu le traiam.

Unele probleme tehnice, faptul ca nu aveam cauciuc pe spate si ca ma mutasem cu serviciul m-au facut sa ma urc din ce in ce mai putin pe motor in ultimele luni. In plus, undeva in mintea mea se cuibarise si un pic de teama: nu se poate uita atat de usor momentul in care iei de jos casca unui prieten si din ea se scurge sange.

Amintirile se racisera, iesirile cu motorul au fost din ce in ce mai rare, fara emotie, fara sentiment, eram ca un om aflat pe masa de operatie, sub anestezie generala. Am pus motorul la vanzare, macar sa se bucure cineva de el, dar nu l-a cumparat nimeni. In fiecare zi treceam pe langa el fara sa-l mai bag in seama. Simteam ca ceva e in neregula dar lasam lucrurile sa curga.

Doar ca astazi un prieten m-a rugat sa-l iau pasager, sa vada si el cum este. Am luat cheile si am coborat la motor. Statea parcat de mult timp fara ca nimeni sa-l miste din loc. Pe el se pusese un strat gros de praf cu dare lasate de ploile din timpul verii. Oglinda ii fusese strambata de cineva neatent care in trecere s-a agatat de ea iar un fir ii cazuse de dupa carena si atarna langa discurile de frana pe care se pusese rugina. Fara ca nimeni sa aiba grija de el, timpul incepuse sa isi puna amprenta mult mai rapid si mult mai dramatic.

Si atunci mi-am dat seama ce am pierdut.

I-am reparat cablul care atarna, i-am strans suruburile si l-am curatat de rugina. M-am urcat pe el si l-am dus la spalatorie. Dintr-o data, totul a revenit: anestezia s-a dus si chiar daca unele lucruri inca mai dor, am inceput sa simt din nou crampeie de fericire.

road3

Nu am facut un drum lung: m-am plimbat hai-hui si fara destinatie prin comunele din jurul Bucurestiului. Am redescoperit sentimente cunoscute in locuri noi prin care treceam. Iar cand am oprit pe dreapta si m-am intins in iarba de la marginea soselei, simtind mirosul de motor incins si auzind tacanitul tobelor care se racesc, am stiut ca in sfarsit m-am intors acasa.

The author Alex