close
Avanpost Adventure

Vara prin țară (sau cum să mergi cu motorul pe sârme)

Pornim din Bucuresti la prima ora a amiezii. E cald, soare cat cuprinde si o vreme de-ti vine sa opresti in prima poiana si sa stai la umbra unei capite de fan cat e ziua de lunga. Pana si traficul de pe DN1 e toropit de caldura. Soseaua este neobisnuit de libera si masinile pe care le intalnesti se misca lent, parca sunt filmate cu incetinitorul. Mergem intins pana la Predeal si coboram serpentinele spre Timisu de Sus in cautarea unui loc de popas. Stabilim destinatia pentru astazi: Lacul Rosu, o aruncatura de bat mai sus de Brasov si ne relaxam putin inainte de intrarea in Brasov.

10687181_1546581558890847_8824526282322048769_n

La Bixad trecem pe langa lacul Sfanta Ana apoi continuam drumul spre cheile Bicazului unde mergem usor, impresionati de privelistile de o rara frumusete. Peretii abrupti din chei sunt numiti de localnici “pietre”. Piatra Altarului iti atrage din primul moment privirea, acolo unde la 1154 de metri se vede o cruce solitara indreptata spre rasarit. Se spune ca acesta este locul unde dacii liberi tineau ceremoniile de cult.

2 3 20140905_181644

Ne intoarcem la Lacul Rosu si reusim sa gasim cazare la una din vilele din zona.

20140905_200334

Dimineata vine repede cu zgomotul de fond al statiunii aglomerata de turisti. Coboram la apa fiindca vrem sa vedem: de fapt, cat de rosu este Lacul Rosu?

20140906_115334 20140906_122038 20140906_122959

Lacul s-a format in 1838 cand, in urma unui cutremur de pamant o mare suprafata de teren de pe versantul nord-estic al Muntelui Ucigasul s-a prabusit formand un baraj natural. Din pacate insa… apa lacului, albastru-verzuie ii contrazice numele.

20140906_123029

Si totusi, de unde numele de Lacul Rosu? Potrivit legendei, surparea terenului ar fi acoperit un sat. Apa adunata a avut culoarea rosie de asa de mult sange, numele lacului devenind Lacul Rosu sau Lacul Ucigas.

20140905_190253

Ne urcam in sa si pornim la Bistrita unde vom parcurge Pasul Tihuta spre Vatra Dornei.

20140906_134327

In Bistrita insa… o surpriza neplacuta: cauciucul de pe spate a cedat, se vad sarmele ingropate in guma… unele dintre ele rupte… Nu e un semn bun. Analizam situatia si vedem ce variante avem: sa ne intoarcem in Bucuresti pe unde am venit (pe curbele din Bucegi care mai mult ca sigur ca ar fi uzat si mai mult cauciucul) sau sa mergem mai departe spre Vatra Dornei si sa ne intoarcem pe DN2 unde soseaua are mai putine curbe, se merge mai intins si consumul de cauciuc de data aceasta ar fi fost mai mic.

header

Am hotarat sa mergem mai departe, sa innoptam in Vatra Dornei si apoi Duminica sa ne intoarcem in Bucuresti pe DN2.

Asta a fost momentul in care am inceput sa merg in safe mode: acceleratie si franare cat mai usoara, frana doar pe fata, fara manevre dubioase in caz de pierdere a presiunii pe spate.

20140906_193144

Pasul Tihuta ne-a intampinat cu cativa stropi de ploaie si cu racoarea caracteristica inaltimii trecatorii de la 1200 m. Am oprit doar pentru cateva minute sus la Piatra Fantanele si am aflat de un drum roman pavat cu piatra care porneste din Pasul Tihuta si duce pana in defileul Bragaului, suprapunandu-se partial cu actuala sosea. Ramane marcat ca destinatie viitoare: acum deja se insereaza, avem un cauciuc aproape de pana si suntem inca departe de Vatra Dornei asa ca ne punem in miscare.

20140906_193114

In Vatra Dornei gasim cazare intr-o vila pe o culme de deal. Motorul ramane singur intr-o ditamai parcarea: suntem asigurati ca e pazita si sunt camere de luat vederi. Oboseala incepe sa-si spuna cuvantul: ajuns in camera dupa masa de seara adorm aproape instantaneu.

20140907_101727

Urmeaza ziua cea mai grea. Avem de facut 540 km pana acasa, motorul este incarcat de bagaje, cauciucul pe spate inca tine aer, nu s-a desumflat. Ma intreb cat o sa mai reziste. Calculez sa vad daca am bani de o platforma pana in Bucuresti si imi cam da cu zecimale.

20140906_181606

Urcam usor Mestecanisul, parca nici sa nu simta cauciucul de pe spate ca il punem la munca. Sus, inainte de coborarea spre Campulung imortalizam peisajul ireal de frumos.

20140907_123934 20140907_123938 20140907_124017

Urmeaza Campulung, Falticeni, Roman… oprim des sa verificam starea cauciucului si din pacate situatia e cam albastra: sarmele s-au rupt, deja le dai jos de pe cauciuc, sper sa reusim sa ajungem cu el macar pana la intrarea in Bucuresti.

20140906_174706

Merg in safe-mode mai rau ca pe polei, la viteza minima si abia misc mana pe acceleratie si frana. Bacau, Adjud, Focsani… E noapte si suntem la iesirea din Focsani. Am senzatia ca suntem pe niste sleauri adanci sau pe niste denivelari mari pe care insa nu le vad. Trag pe dreapta: cauciucul s-a spart, nu mai tine aerul, se pare ca a cedat in zona in care fusese vulcanizat in urma cu un an.

20140907_195645

Incerc sa rezolv problema cu un spray de pana. Bag unul… nu tine. Il bag pe al doilea… la fel. Se vedea cum iese spuma prin spartura din cauciuc. Snur nu aveam, bani de platforma nu, John pleaca dupa ajutoare si in jumatate de ora se intoarce cu doi motociclisti care puteau sa ne ajute.

20140907_213701

Am dus motorul intr-o parcare privata unde unul dintre ei avea niste scule, dar nu suficient ca sa putem scoate cauciucul de pe janta. Dupa cateva ore, multi kilometri de alergatura prin oras in cautarea unei vulcanizari deschise si multe telefoane date, noii nostri prieteni reusesc sa gaseasca pe cineva dispus sa deschida vulcanizarea la 12 noaptea si sa ne ajute. Am dat cauciucul jos, mi-au facut rost de unul sh, dar bun, pe care sa-l pun la Busa… Am reusit sa il montam si dupa mult efort Busa era din nou functionala. Le multumesc din nou si aici pentru ajutorul pe care mi l-au dat si pentru bucuria pe care mi-au facut-o. Bucuria de a vedea ca spiritul de sacrificiu si intr-ajutorare al motociclistilor dainuie, ca suntem frati cu totii, indiferent pe ce drumuri ne intersectam.

20140907_213316

Cateva ore mai tarziu eram acasa, istovit dar fericit sa constat ca se poate adrenalina si la viteze mici: trebuie doar sa ai cauciucul la sarme si sa fii cat mai departe de casa, fara bani 🙂

 

The author Alex